N-o să vă felicit, fraților…
N-o să vă felicit fraților și nici nu vreau să fiu felicitat. Și asta nu din motiv că Revelionul n-ar avea vreo semnificație (că așa și este), dar nu putem să zâmbim fals și să ne bucurăm de eșecuri.
A fost un an greu, plin de încercări. Eu la majoritatea am cedat, dând dovadă de lipsă de verticalitate, cinste, onoare, dragoste față de semeni și Dumnezeu, lipsă de frică și credință. Nu sînt mulțumit de realizările personale, fiindcă nici n-au fost. A fost un an plin de dezamăgiri, minciuni, trădări, fățărnicie și lașitate.
N-o să vă felicit fiindcă n-am contribuit cu nimic la schimbarea situației, ba chia, din cauza indiferenței și fricii, am stăruit la agravarea ei. De ce n-o să vă mai felicit?
N-o să vă felicit fiindcă am lăsat ca țara să fie furată și îngropată în datorii astronomice pentru noi, pe care, sincer, nu văd cum le-am putea returna chiar dacă Dumnezeu ne va învrednici, printr-o minune, de o stăpânire cu adevărat românească, deci și cu frică de Dumnezeu. Și de ce printr-o minune? Fiindcă nu sînt din aceștia și nici nu se prevăd.
N-o să vă felicit fiindcă în fruntea Ministerului Sănătății încă mai stă și va mai fi un iresponsabil care îngăduie ca mamele și copiii să fie cobaii marilor companii farmaceutice, iar bătrânii mulși de ultimii bani pentru a putea achita polița obligatorie pe ultimii trei ani.
N-o să vă felicit fiindcă am permis conducerii degenerate a Ministerului Educației să-și bată joc de elevi și studenți, cei ce ar trebui să ridice țara în viitor prin profesionalismul dobândit, prin curricula proastă și programele cu totul străine felului de a fi a poporului. Se implementează proiecte străine fără a fi raportate la duhul neamului de parcă am fi trași prin același conveier cu toată lumea… sîntem niște oi…
N-o să vă felicit fiindcă am mai perdut și anul acesta din trupul țării pământ apărat cândva cu prețul vieții părinților noștri. Întreprinderile importante sînt vândute străinilor în stânga și-n dreapta de către mai marii noștri, astfel înrobindu-ne chiar la noi acasă. Lucrăm și vom continua să lucrăm pentru străini și nu pentru bunăstarea țării și a neamului nostru… pe bani de nimic.
N-o să vă felicit fiindcă am îngăduit prin indiferența noastră ca din 2011 să se scumpească și mai mult prețurile la toate cele necesare, ne luând în calcul că și așa ne costă prea scump viața în Moldova, la noi acasă. Cineva vrea ca Moldova să rămână fără băștinași…
N-o să vă felicit nici pentru multe altele care nu vreau să le scriu că mi se frânge inima când mă gândesc că e din ce în ce mai rău și mai greu pe an ce trece… și că am trăit în iluzii și cu comuniștii și cu liberalii în fruntea noastră… iar noi stăm ca proștii…
Ne doare-n… troleibuze
E scandalos… obijduitor și… dezamăgitor.
Acum câteva săptămâni am putut urmări la știri problema Regiei Transport Electric Chișinău (RTEC). Aceastei întreprinderi i se pusese sub sechestru toate conturile din cauza datoriei de 15.000.000 lei față de compania ucraineană ”Electro-Plus”. Tot atunci RTEC avea datorii de 5.000.000 lei față de Union Fenosa și alte 5.000.000 lei față de angajații care nu și-au primit salariile în luna octombrie. Deci la acel moment, RTEC era datoare cu cca 25.000.000 lei, o întreprindere falimentară dar de mare importanță pentru stat. În consecință, Regia a scos din câteva rute taxatori pentru a-și mai strânge cureaua, înlocuindu-i cu tradiționalele compostoare. Cât de eficientă e și această măsură de economisere o știu doar cei de la RTEC.
Acum aflăm că Primăria mun.Chișinău hotărăște să cumpere 102 troleibuze noi din Belarus. Acest proiect ne va costa 13.700.000 Euro(!!!), din care 10.000.000 Euro credit de la BERD și BEI și 3.000.000 Euro grant de la Uniunea Europeană. Este salutabilă intenția de a reînnoi Parcul de Troleibuze, dar dragii mei(!), nu atunci când RTEC nu se descurcă cu datoriile față de cei 3000 de angajați ai săi. Din care surse se vor restitui cele 10.000.000 Euro dacă toate creditele luate de către stat nu sânt direcționați spre producție, ci spre consum? Cu care cap gândește dl.Primar Dorin Chirtoacă?
Această situație scandaloasă provoacă și alte întrebări:BERD și BEI au dat creditul și UE grantul doar în acest scop? Dacă da, constat, din păcate(!), că dl.Dorin Chirtoacă este un om foarte prost și nu doar în calitatea sa de Primar General… A lua o asemenea sumă în împrumut este o lipsă de responsabilitate și dacă vreți – o crimă împotriva statului, fiindcă această sumă va fi jupuiată de pe pielea plătitorilor de impozite.
Tot recent, Primăria a cumpărat 10 automobile Dacia Logan pentru Poliția Municipală în valoare de 1.000.000 lei. De sigur, fleac comparativ cu prețul troleibuzelor, dar se pune întrebarea: ARDE?
Constatăm cu rupere de suflet pentru această țară înrobită, că banii statului sînt administrați de o echipă de oameni impotenți și iresponsabili. Acești bani, împrumutați cu milioanele, vor trebui restituiți… oamenii rămân să poarte aceată greutate, deoarece puterea se mai schimbă… De aceea și se fac aceste împrumuturi nesăbuite fără pic de teamă și respect față de băștinașii care au mai rămas.
Se crează impresia că de la independență încoace, toate aceste acțiuni nesăbuite ale guvernărilor sînt cu scopul de a alunga românii băștinași din țară, impunânduli-se să trăiască o viață mult prea scumpă, aici, la ei acasă. Se crează impresia că terenul se pregătește pentru alți oameni… Anume căpeteniile acestui stat, începând cu ’89 poartă răspunderea directă și incontestabilă(!) pentru destrămarea acestui stat și deznaționalizarea lui. Unica greșeală mare a poporului este că tolerează acești parveniți, când pentru asemenea crime se cuvine a-i pune la zid pe toți: comuniști, liberali, democrați, socialiști sau alte dihanii și împușcați fără milă, dar cu dragoste… cu dragoste față de țară. Astea fiind spuse, mă-ntreb: de ce aș mai plăti impozite? Tu nu te-ai săturat să-ți dai banii benevol pe mâna acestor dobitoci?
Citirea Discursurilor de către Aleși – Dovada Eșecului Alegătorilor
Pe timpul guvernării comuniste, aveam rara ocazie să-l vedem pe dl. ex-președinte Vladimir Voronin vorbind către popor. De aceea când apărea în fața camerelor de luat vederi, de regulă se rula una din două scenarii standarde:
- citea din hârțoage în rusă cu un accent nici rusesc, nici românesc și nici ciobănesc, ceea ce ne irita mult, fiindcă totuși reprezenta întreaga țară (și pe bună dreptate o făcea, fiindcă e fața moldovenilor, fără ironii); discursuri scrise, probabil, de altcineva fiindcă era de-un nivel mai superior decât al său, autorul -, o să îndrăznesc a presupune – dl.Tkaciuk, probabil unicul om din PCRM care știe exact ce face și cum să o facă mai bine (meritând toate laudele);
- când nu citea, se bâlbâia într-o ”limbă” cunoscută doar moldovenilor de după independență, o calchiero-bâlbîialo-muget româno-ruso-găgăuzo-și nu mai știu cum însoțită de un zâmbet adorabil.
Nimic straniu sau ieșit din comun, fiindcă marea majoritate a moldovenilor vorbesc la fel.
După marea schimbare de la 7 aprilie ’09, scenariile s-au schimbat, deși neesențial:
- fie că se citește frumușel de pe foaie în română, discursuri moderate strict,
- fie că se vorbește direct, într-un limbaj păsăresc (mă refer la dl. prim-ministru Vlad Filat și mai ales la dl. ex-comunist, actualmente mare democrat Marian Lupu), fără consistență, fiindcă, cred ei, pentru gloată volumul contează.
O mică excepție este dl.președinte-interimar Mihai Ghimpu, care, fie că citește, fie că vorbește direct, nu face deosebire dintre prietenii din gașcă din anii studențimii și popor (la fel, pe bună dreptate), în schimb dă dovadă de o sinceritate de invidiat și de o transparență de care foștii colegi de coaliție nu dispun.
Vorba marelui poet Mihai Eminescu: ”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate”.
Cu toate că citirea discursului îi ajută pe aleșii noștri să-și expună mesajele și rapoartele scurt, clar și cuprinzător, o să îndrăznesc a spune că citirea lor, mai ales în cazurile în care vorbesc despre valori și direcția în care țara trebuie s-o apuce, este un semn de lipsă derespect față de oameni. Se crează impresia că prin ei vorbesc cu totul alți oameni, deoarece neavând foile în față se pronunță altfel. Și nu vorbesc doar de vocabular, ci și felul de a gândi. În aceste condiții, discursul anulează automat noțiunea de transparență, noțiune invocată de-atâtea ori de către membrii fostei coaliții pe timpul guvernării comuniste. Mă face să cred, dar și să văd că toate cele cerute anterior de către liberali și democrați, sînt ocolite de ei înșiși într-o manieră și mai meschină.
Dacă însă oficialii nu pot susține un discurs cu privire la un subiect la care nu-s pregătiți, și mă refer anume la președinte, prim-ministru și președintele parlamentului, atunci să o facă cei vizați – consilieri, miniștri și alți supuși. Relația Ales-Alegător trebuie să fie foarte directă, sinceră și neșovăielnică. Comunicarea trebuie să fie deschisă, în caz contrar constatăm că aleșii sânt impostori. Iar impostorii trebuie pedepsiți ca trădători de țară, pedepsiți capital. (a se vedea și Pedeapsa Capitală ca soluție de ieșire din Criza Economică și Politică).
P.S.: Același lucru se referă și la citirea în întregime a discursurilor și a predicilor de către ierarhii Bisericii.
A doua Epistolă către politicieni
*(Prima) Epistolă către politicieni o găsești AICI.
Fiindcă atât de mult ați urât lumea, că ați dat pe înșiși fiii voștri pe mâna morții, pentru ca oricine vede să fie cuprins de groază și să vi se supună… dar nu din dragoste, loialitate ori respect, ci de frică și din puțina lor credință și carte.
Cui slujiți și care sînt alegătorii voștri?
Pentru ce slujiți și în numele cui?
Cui mergeți să vă închinați peste hotare și înaintea cui răspundeți?
Aduceți-vă aminte în brațele cui ați crescut și în ce condiții! Aduceți-vă aminte de zilele în care în casă nu prea era ce mânca! Sau nu erau așa zile? Aduceți-vă aminte de gândurile sincere de copil care veneau spunând că ”în viitor voi face lumea mai frumoasă, voi fi mai bun”. Dar n-a fost așa de ușor de ocupat un loc la cârma statului și a trebuit să dansați pe muzica fiecărui impotent, cu gândul că nu a rămas mult și veți căpăta locurile mult dorite pentru a schimba situația. Dar dănțuind v-ați făcut impotenți și voi, pentru că așa cum nu-i cu putință să treci mergând pe apă de pe un mal al râului pe celălalt, așa și cu reeducarea din cercurile politicienești.
Cu cei cu care ați mâncat dintr-o farfurie acum o vreme, ați ajuns să vă mâncați gâtlejurile.
Cu cei cu care ați crescut și învățat din tinerețile voatre, acum vă călcați pe capete ca pe vipere.
Sânteți ipocriți… niște nenorociți. (mai mult…)
Pedeapsa Capitală, ca soluție de ieșire din criza economică și politică
Nu este o noutate: criza economică în care zace țara e rod al străduințelor funcționarilor publici și mai ales al guvernărilor începând cu declararea independenței, străduințe demne de cea mai aspră critică și pedeapsă. Criza economică e doar un factor care a generat criza politică. Înainte de toate e criza de onoare, de loialitate față de țară, criza de frică, inclusiv de Dumnezeu, și nu în ultimul rând, și chiar principalul factor dacă să mergem pe pași logici – criza de minte… criza de minte a întregului popor, fiindcă cei care mulg poporul au minte. Dar marea majoritate a românilor/moldovenilor din Moldova poate oarecum să-și justifice atitudinea tolerantă față de jefuirea ei motivând că neamul românesc din totdeauna a fost creștin, și deci, îngăduitor. Pe de o parte adevărat, pe de alta fals, ceea ce înseamnă FALS! Românii, până nu demult, și-au pedepsit asupritorii și s-au apărat vitejește de fiecare dată. Când era necesar zburau capete ca să nu mai poată cugeta la jupuierea poporului ori mâini ca să nu se întindă la buzunarele țăranilor.
Situația catastrofală în care ne-am pomenit, direct sau indirect, este o consecință a anulării acestei practici de răspundere în fața legii și a poporului. Pedeapsa Capitală trebuie întoarsă în justiție, dar strict limitată și aplicată doar funcționarilor de stat în cazul în care aceștia decid să-și umple buzunarele din contul impozitelor prea mari(!) pe care le plătim pentru întreținerea statului. De asemenea, aceeași răspundere o poartă și oficialii care împrumută nejustificat sume enorme de la alte state sau organizații internaționale, dar și atunci când sînt cheltuite sume nejustificat de umflate (exemplu recent: renumărarea voturilor care ne-a costat $1.000.000, pentru care se face vinovată întreaga clasă politică, unii direct, alții indirect) astfel punând o greutate suplimentară pe spinarea poporului, bani care, firește, au fost împrumutați. Poate n-ar fi o situație atât de gravă dacă banii împrumutați ar fi direcționați cel puțin(!) pentru producție care să acopere consumul intern parțial sau în totalitate. Principalul și unicul produs exportat este vinul, fructele și legumele, dar la un preț mizer, ca mai apoi să le vedem pe rafturile magazinelor din țară prelucrate și frumos ambalate la un preț înzecit. În aceste condiții, datoriile nu fac decât să crească, iar indicii calității vieții poporului intrând în pământ.
Pedeapsa Capitală ar fi soluția ideală pentru schimbarea acestor indicatori. Odată ce va fi valabilă exclusiv pentru funcționarii de stat, omul s-ar gândi de două ori înainte de a vrea să ocupe un loc de conducere de frică că ar putea fi învinuit de fraude pe de o parte, și a face jocul personajelor din umbră oricare ar fi ei, pe de altă parte. Deci îi va fi frică atât de răspunderea în fața poporului, cât și de o colaborare cu careva structuri mafiote. Mai mult de-atât, execuția să fie publică pentru a stimula renașterea omului de onoare, a omului de cuvânt, a omului responsabil.
Pedeapsa cu moarte, pe departe măsură medievală, este aplicată și în ”inima democrației” – Statele Unite ale Americii, în 35 de state ale sale, și alte țări precum Japonia, China, Thailanda ș.a.
Repet, aplicarea acestei măsuri de pedeapsă să cuprindă doar persoanele ce dețin sau dețineau funcții de stat, găsiți vinovați de către instanțele judecătorești pentru fraudă și administrare iresponsabilă a banilor publici și a patrimoniului țării. Aici mai includem și pe cei care au îngăduit vinderea pământului persoanelor fără cetățenie sau pământ cedat în felul cazului Palanca, precum și privatizarea instituțiilor și întreprinderilor de stat.
DEZMINȚIRE: Candidații din partea Bisericii Ortodoxe Ruse NU POT(!) participa la alegeri
În data de 19 dec 2010, pe UNIMEDIA este postat un articol cu titlul: ”Candidații din partea Bisericii Ortodoxe Ruse vor putea participa la alegeri în cazuri de “extremă necesitate””.
Vom posta un citat din acest articol:
”Episcopii şi preoţii Bisericii Ortodoxe Ruse vor putea candida la alegeri, în orice organ reprezentativ al puterii de stat din orice țară în cazuri de “extremă necesitate,” se spune în proiectul documentului, “Practica şi acţiunile episcopilor, clericilor şi laicilor în timpul campaniilor electorale. Problema desemnării candidaţilor pentru alegeri din partea clerului,” aprobat în prima lectură de Biserica Ortodoxă Rusă”.
Este îngrijorător faptul că Biserica Ortodoxă Rusă prin Sfântul Sinod sau oricare altă adunare arhierească lucrează la un asemenea proiect. Și aici nu se are în vedere interesele de cârmuire sau ocupare a unor funcții publice de către unele fețe bisericești. Un asemenea proiect nu poate fi acceptat de către Biserica Ortodoxă oricare ar fi ea și oriunde s-ar afla. Mai mult de-atât, nici un Sfânt Sinod, oricare i-ar fi nivelul sau Biserica pe care o reprezintă, nu poate îngădui aprobarea acestui proiect, ne mai vorbind de comisii sau alte adunări arhierești. De ce?
Nici un Sfânt Sinod nu poate anula sau reformula Sfintele Canoane a Bisericii Ortodoxe stabilite de către cele 7 Sinoade Ecumenice. Iar un canon interzice preoților și episcopilor ocuparea funcțiilor publice și anume:
CANONUL 81:
”Am zis, cum că nu se cuvine episcopul, sau prezbiterul a se pune pe sineşi în ocârmuiri publice, ci să se îndeletnicească la trebuinţele bisericeşti. Deci ori să se supună a nu o face acesta, ori să se caterisească. Că nimenea poate a sluji la doi domni, după dumnezeiasca poruncă. [Apostolic, can. 6, 83; Sinod 4, can. 3, 7; Sinod 7, can. 10; Sinod 1 şi 2, can. 11; Cartagina, can. 18]
Deci este clar că un preot sau episcop nu poate săvârși Sfintele Taine fiind totodată un funcționar de stat. Totodată, canonul oferă o soluție pentru preotul sau episcopul obsedat de puterea laică: caterisirea! sau în limbaj laic – pierderea darului preoțesc fără dreptul de-al mai restitui. Canonul 81 al celui de-al 6-lea Sinod Ecumenic este întărit de alte 5 Canoane, ceea ce înseamnă că modificarea, anularea sau scrierea unui nou canon ce ar intra în contradicție cu cel existent ESTE IMPOSIBIL!
Acestea fiind prea bine știute de către ierarhi, dar ne fiind luate în seamă, doar amplifică gravitatea încălcării legilor Bisericești. De aceea, preotul sau episcopul care semnează un asemenea document pentru aprobarea proiectului dat își pierde automat puterea preoțească și/sau respectiv episcopală și nu mai reprezintă o autoritate Bisericească – trebuie caterisit!
Acest document, înafară de faptul că încalcă Canoanele Sfinte ale Bisericii Ortodoxe, mai este și un motiv de sminteală pentru întreaga creștinătate.
Ce aș face cu 13 milioane?! (altă perspectivă)
Deși nimeni nu m-a rugat să-mi expun ai mei doi bani despre cum aș fi cheltuit eu acele 13 milioane lei prost și iresponsabil destinați renumărării voturilor de către aleșii noștri care așa și nu vor să înceapă să lucreze, o voi face pentru satisfacerea mea personală.
13.000.000 lei, nici mult nici puțin, în jurul la 1.000.000$ pot împușca dintr-un glonț mai mulți iepuri necesari societății.
Eu zic că așa o sumă este suficientă pentru a amenaja și utila un imobil de stat, unde ar putea să se desfășoare un șir de activități pentru o anumită pătură socială.
Imaginați-vă doar… În Chișinău sînt cca 3-4000 de boschetari… fără acoperiș, mai ales în această iarnă geroasă, fără o sursă stabilă de venit sau chiar în lipsa ei, fără o masă sănătoasă și un pat odihnitor. Cu această sumă aproape rotundă se poate utila un imobil cu instrumente necesare pentru asamblarea, repararea, vopsirea, etc. unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor societății (sună pervers?!) sau chiar cu destinație profitabilă. Astfel, să zicem 50-100 din cele 3-4ooo de oameni nevoiași dar în stare de a munci, vor putea, pe de o parte să-și răscumpere grija pe care i-o poartă societatea oferindu-le această posibilitate de a munci în condiții omenești și conform normelor juridice, și pe de altă parte, să li se achite serviciile ca la angajații bugetari de rând.
Totodată să fie asigurați cu cămin, în sensul studențesc al cuvântului, unde să aibă condiții de trai decente. La prânz să li se ofere o masă sănătoasă gratuită. Aici putem adăuga și ore de instruire într-un domeniu îngust dar necesar. Evident, totul să fie sub un control strict pentru ca un asemenea proiect să aibă efect maxim pozitiv. Iată așa devenim nu doar o societate parazit, ci producem pentru consumul nostru intern. Așa pot fi salvați cei ce îngheață pe străzi și mor de foame și în beție, salvând totodată economia țării. Poate sună prea tare sau naiv, dar e totuși un pas înainte.
Decât să lăsăm să-și umple cineva buzunările cu banii publici, care sânt banii noștri, a tuturor celor ce plătim impozite, nu mai bine ne ajutăm și frații nevoiași și pe noi înșine? Voi ce ziceți?
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
NO COMMENT: Holocaustul – Evreii sioniști vs. Evreii tradiționaliști
(mărturie de Vasile Alecsandri, francmason, discurs în Senatul României, 7.10.1879)
”Se poate dovedi că cercurile sioniste au provocat chiar pogromuri pentru a încuraja disponibilitatea evreilor de a merge în Palestina”
(Moishe A.Friedman, rabin-șef)
”Critica Israelului nu trebuie confundată cu anti-iudaismul sau anti-semitismul. O mare parte a sioniștilor nici nu este de origine evreiască. Israelul este răspunzător pentru o politică catastrofală de purificare etnică, de teroare și apart-heid. Noi, ca evrei, tradiționaliști de bună credință, nu avem nici un fel de simpatie pentru acest stat, pe care îl privim ca pe o catastrofă pentru adevărata și credincioasa populație evreiască”
(Moishe A.Friedman, rabin-șef)
”Antisemiții vor fi aliații noștri cei mai buni”
(Theodor Herzl, Părintele ideii și al mișcării evreiești de constituire în Paletina a statului Israel modern. Sursa: ”Procesul sionismului israelian” de Roger Garaudy, p.37)
”Trebuie să avem autorizația de a alege pentru imigrare refugiații care merită și, de asemenea, să avem permisiunea de a nu-i accepta pe toți”. Ea trebuie acordată ”nu dintr-un punct de vedere filantropic, ci din punctul de vedere al nevoilor țării”
(Ytzhak Greunbaum, 1935)
”Trebuie oare să-i ajutăm pe toți cei care au nevoi fără să ținem cont de caracteristicile fiecăruia? Nu ar trebui să dăm acestei acțiuni un caracter sionist național (s.n.) și să încercăm să-i salvăm cu prioritate pe cei care pot fi folositori pământului Israelului și iudaismului? Știu că pare o cruzime să pun problema în felul acesta, dar, din nefericire, trebuie să stabilim clar că dacă suntem capabili să salvăm 10.000 de persoane din cele 50.000 care pot contribui la consolidarea țării și la renașterea națională sau 1.000.000 de evrei care vor deveni pentru noi o povară (s.n.), va trebui să ne restrângem și să-i salvăm pe cei 10.000 care pot fi salvați – în pofida acuzațiilor și cemărilor milionului lăsat la o parte”
(Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenției Evreiești, p.47-48, 1943)
”O salvare pur filantropică, precum cea din Germania (…) nu poate decât să cauzeze necazuri perspectivelor sioniste, mai ales că șansele sunt cu atât mai limitate cu cât dezastrul este mai mare. Putem să acționăm în favoarea evreilor germani atâta vreme cât acest lucru reprezintă un avantaj. Refugiații actuali nu reprezintă nici un avantaj, deoarece sosesc cu mâinile goale. Prin urmare, aceștia nu au nimic de oferit Yichouvului (denumirea statului Israel înainte de a fi recunoscut la 1948) și nu putem să ne așteptăm decât la ceea ce am constatat deja la o mare parte a evreilor germani: o distanțare totală, adesea chiar o ostilitate față de pământul Israel; o atitudine nerespectuoasă față de tot ce este evreiesc și ebraic, (…) o masă de oameni fără nici o legătură cu sionismul și total lipsiți de atașamentul național”
(Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenției Evreiești, p.48, 1943)
”Minoritatea care putea fi salvată trebuia să fie aleasă (s.n.) în funcție de nevoile proiectului sionist în Palestina”
(Ben Gurion, Memorandumul CSAE, p.44)
”În acord cu reprezentanții sioniști (dintre care cei mai mulți erau miniștri în timpului procesului), el (Rudolf Kastner, evreu sionist judecat pentru colaborare cu naziștii) negociase cu Eichmann eliberarea și migrarea în Palestina a 1684 de evrei utili pentru construirea viitorului stat Israel (s.-Roger Garaudy), în schimbul cărora îi va convinge pe 460.000 de evrei unguri că era vorba de un simplu transfer și nu de trimiterea în lagărul morții de la Auschwitz. Judecătorul Halevi arată că toate aceste crime fuseseră comise cu acordul Agenției Evreiești și al Congresului Evreiesc Mondial”
(Roger Garaudy, Memorandumul CSAE, p.44. NB: Acuzatul, Rudolf Kastner, n-a reușit să dea alte mărturii în sala judecății, el fiind asasinat chiar în sală.)
”50% dintre evrei ar fi putut să se salveze dacă n-ar fi urmat instrucțiunile Consiliului Evreiesc”
(Hannah Arendt)
”Evreii care îmbrățișează tezele bolșevice, comuniste, încetează prin asta de a mai fi evrei!”
(Wilhelm Filderman, Președinte al Federației Comunităților Evreiești din România, anii ’40 )
”În nici o țară dominată de naziști nu a supraviețuit o așa de mare proporție a populației evreiești ca în România”
(Wilhelm Filderman, 1946)
”Mareșalul Antonescu a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști (…) Grație intervenției energice a Mareșalului Antonescu a fost oprită deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina; El a dat pașapoarte în alb, pentru a-i salva de teroarea nazistă pe evreii din Ungaria, a căror viață era în pericol; Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun. Menționez acestea pentru a sublinia faptul că Poporul Român, atâta cât a avut, chiar în măsură limitată, controlul Țării, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și moderație politică”
(Wilhelm Filderman, 1955. NB: Ion Antonescu a fost executat la 1 iunie 1946)
(va urma, inclusiv din altă perspectivă)
decembrie 16, 2010 | Categories: NO COMMENT | Tags: Agenția Evreiască, anti-iudaism, anti-semitism, antisemit, antisemitism, apart-heid, Auschwitz, Ben Gurion, Bucovina, Congresul Evreiesc Mondial, Eichmann, evrei, evrei sioniști, evrei tradiționaliști, Germania, Halevi, Hannah Arendt, Hitler, holocaust, Ion Antonescu, Israel, iudaism, mareșalul, Memorandumul Comitetului de Salvare al Agenției Evreiești, Moishe A.Friedman, nazism, Palestina, pogrom, Procesul sionismului israelian, rabin, refugiați, Roger Garaudy, România, Rudolf Kastner, Senatul României, Sion, sioniști, sionism, teroare, Theodor Herzl, Ungaria, Vasile Alecsandri, Wilhelm Filderman, Yichouv, Ytzhak Greunbaum | Scrie un comentariu