român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Archive for Noiembrie, 2010

„Profetul” Nicolae Pascaru despre „războiul” legionarilor cu Republica Moldova la 1 dec.2010

Înainte de toate, menționez că la moment nu fac parte din vreo organizație politică, apolitică, antipolitică și nici legionar nu sânt.

@Profeția ”Voievodului” Nicolae Pascaru

La 24 noiembrie curent a avut loc o conferința de presă organizată de Liderul Mișcării de Tineret ”Voievod” și totodată Președintele

ONG-ului ”Scutul Moldovenesc”, Nicolae Pascaru, împreună cu Președintele ”Mișcării Național-Democratice”, Viorel Furtună.Aceștia, din cuvintele primului menționat mai sus, reprezentând poziția a încă 34 organizații.

Reprezentanții acestor ONG-uri au adus la cunoștința opiniei publice și în special celor două organizații legionare din țară, ”Noua Dreaptă Basarabia” și ”Mișcarea Național Creștină”, că sânt ”împotriva marșului ONG-urilor din România”, a acelor ”organizații extrimiste”, cu referire la Noua Dreaptă România, care urmează să mărșăluiască la 1 decembrie, de Sărbătoarea Națională a României în centrul Chișinăului.

În nerepetate rânduri, dl. Nicolae Pascaru ”proorocea” despre (mai mult…)

Anunțuri

Dacă nu ești evreu, am vești bune…


Eminescu Economistul Politic al mileniului III (Partea 1)

…că veni vorba… cum ar fi un schimb de replici (reale) între prezent și trecut?
”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreaba si socoate”

@Prim-ministru al României:

„Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani și, cu siguranță, cel mai greu de după Revoluție. Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuși va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creștere economică și împreună, prin muncă, solidaritate, lege și eliminarea risipei și prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toți românii așteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate și la acea zi de mâine fără griji și cu multă speranță”.[1]

 

@Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România:

„Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei românești, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile românești, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piața Unică, o piață care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se așteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar va crește cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare. În acest sens, este vitală creșterea competitivității produselor românești. O piață mai mare va determina creșterea nivelului de producție și va conduce la crearea economiilor de scară. Implementarea legislației comunitare, investițiile de capital și creșterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creșterea productivității. Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă deja simțită, prin cadrul legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piața Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței. În condițiile îmbunătățirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la un management e ficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață”. [2]

 

@Mihai Eminescu (replică celor doi):

„Marii oameni ce se pretind reprezentanți ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naționale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceștia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza și mai mult, a slăbi în noi simțul de conservațiune națională și, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-și câștiga popularitate”. [3]

„Producțiunea națională nu se poate mănține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste”. [4]

„Copilul industriei naționale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbată a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze (mai mult…)


‘89. Un bătrân necunoscut…

Ion Gavrilă Ogoranu

Conducător Grupul Carpatin Făgărășan

„În noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89, dintr-un tren venind din Ardeal, venea un bătrân necunoscut. A doua zi, acest bătrân necunoscut se afla în mulțimea care se bulucea la porțile televiziunii. A încercat să intre în televiziune pentru a încerca să spună și el ceva în studioul 4. N-a fost lăsat. A trimis atunci o scrisoare printr-un ofițer și la câtva timp după asta s-a întâlnit la porțile televiziunii cu crainicul George Marinescu, cel care, cu două zile mai înainte ceruse faimoasele scuze că televiziunea a mințit. Și a spus acest bătrân necunoscut crainicului George Marinescu cine este. ”Eu sânt, a zis el, Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a condus timp de 17 ani un grup de rezistență armată în munții Făgăraș”. Iar crainicul George Marinescu a întrebat: ”Contra cui ați luptat acolo în munți?”. Și i-a recomandat să-i trimită o biografie, o mică biografie. Pe o foaie de caiet Ion Gavrilă Ogoranu și-a făcut o mică biografie după aceea, pe care printr-un sergent a trimis-o în interiorul televiziunii. Firește n-a primit nici un răspuns. Alții trebuiau să se perinde atunci prin studioul 4 al televiziunii cu banderole tricolore pe mâini.

Imaginați-vă vă rog dacă e posibil să spună cineva cuiva în Ungaria: ”Împotriva cui ați luptat domnilor în revoluția maghiară?”. Imaginați-vă vă rog dacă ar fi posibil să fie huliți, terfeliți luptătorii din Maché  în Franța, și să fie întrebați: ”Contra cui ați luptat dumneavoastră în Maché?”.Imaginați-vă vă rog dacă e posibil ca în Cehoslovacia să fie marginalizați, defăimați, cei care au făcut primăvara de la Praga. Absolut toți… toți… toți, pretutindeni, sânt mândri de faptul că anumiți compatrioți ai lor s-au ridicat împotriva regimurilor de ocupație. Numai noi de parcă sântem blestemați. Numai noi îi lăsăm pe străini să creadă că am fost un popor de lași, că nu ne-am ridicat împotriva colonizării sovietice mulți ani… mulți ani… și că am răbdat. Numai noi le permitem străinilor să vorbească despre pasivitatea românească și chiar ne grăbim noi înșine să glosăm la nesfârșit despre această pasivitate și despre răbdarea noastră mioritică, uitând că niște compatrioți de-ai noștri au contrazis de fapt filozofia resemnării din Miorița timp de 17 ani, repet, timp de 17 ani…”

Octavian Paler (Memorialul Durerii. Episodul 3)