român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Eminescu Economistul Politic al mileniului III (Partea 1)

…că veni vorba… cum ar fi un schimb de replici (reale) între prezent și trecut?
”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreaba si socoate”

@Prim-ministru al României:

„Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani și, cu siguranță, cel mai greu de după Revoluție. Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuși va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creștere economică și împreună, prin muncă, solidaritate, lege și eliminarea risipei și prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toți românii așteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate și la acea zi de mâine fără griji și cu multă speranță”.[1]

 

@Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România:

„Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei românești, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile românești, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piața Unică, o piață care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se așteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar va crește cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare. În acest sens, este vitală creșterea competitivității produselor românești. O piață mai mare va determina creșterea nivelului de producție și va conduce la crearea economiilor de scară. Implementarea legislației comunitare, investițiile de capital și creșterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creșterea productivității. Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă deja simțită, prin cadrul legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piața Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței. În condițiile îmbunătățirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la un management e ficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață”. [2]

 

@Mihai Eminescu (replică celor doi):

„Marii oameni ce se pretind reprezentanți ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naționale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceștia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza și mai mult, a slăbi în noi simțul de conservațiune națională și, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-și câștiga popularitate”. [3]

„Producțiunea națională nu se poate mănține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste”. [4]

„Copilul industriei naționale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbată a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze sub regimul libertății comerțului”. [5]

„O dovadă despre asta ne-o dau toate statele. Anglia și America, Franța și Germania, Rusia, Austria, toate au protejat industria lor pentru a o avea, l-au crescut pe copil cu cheltuială și, după ce a devenit bărbat, i-a[u] dat voie să se ia la trântă cu toată lumea”. [6]

Spre exemplu: „Olanda cerea pentru comerțul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englezii răspund: ne iertați – mare clausum. De la bilul maritim datează în florirea Angliei”. [7]

„Natura poporului, instinctele și înclinările lui moștenite, geniul lui, care adesea, neconștiut, urmărește o idee pe când țese la războiul vremii, aceste să fie determinante în viața unui stat, nu maimuțarea legilor și obiceielor străine”. [8]

„Legile(;) ar trebui să fie, dacă nu codificarea datinei juridice, cel puțin dictate și născute din necesități reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse în mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfă nouă sau ca un nou spectacol(;)”. [9]

„Toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naționalității, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene”. [10]

„Capitalul, cel puțin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradițional și personal. Legăturile între boieri și țărani erau istorice, tradiționale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeași rasă, care neam de neamul lor trăiseră și lucraseră împreună, să aibă un sentiment de cruțare și omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze țăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moșie străveche (în sens larg un activ, in diferent de natura lui: productivă, comercială etc. – n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puțin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de școală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moșia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor și clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii și Basmangii (alcătuite din elemente neromânești – n.n.) lipsa de simț istoric și național, ne-au adus unde suntem și au prefăcut o țară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeți străini, în care toată organizația (organizarea socială – n.n.) s-a făcut (a fost făcută – n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted și mai moale în țara nimănui, căci numai firma (de numirea-i – n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogățirii celor ce vin și se așează în țară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetățeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noștri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil și aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină – n.n.) să compromitem existența fizică și morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit și de neînțeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e națională, egipteană”. [11]

„La noi, în țara absolutei libertăți, este(;) cu putință, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până și animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă mașină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruță la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înțeles al proprietarului este cruțarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliță amară, care primește orice condiții”. [12]

„Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-și legiui trebuințele și tranzacțiunile cerezultă neapărat din acele trebuințe, reciprocitatea relațiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuși”. [13]

„Condițiunea de viață a unei legi, garanția stabilității (garanția legitimității – n.n.) sale e ca ea să fie un rezultat, o expresiune fidelă a trebuințelor a celui popor”. [14]

„Legislațiunea trebui pusă în aplicarea celei mai înaintate idei de drept, pusă în raport cu trebuințele poporului, astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritul acestora. Industria trebuie să fie a națiunii aceleia și păzită de concurență iar purtătorul ei, comerțul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrănește pe industriaș și îmbracă pe agricultor, trebuie, de asemenea, să fie în mâinile aceleiași națiuni”. [15]

„Nu acel legiuitor va fi însemnat care va plagia legi străine traduse din codicele unor țări depărtate ce au trăit și trăiesc în alte împrejurări, ci cel care va ști să codifice datina țării lui și soluțiunea pe care poporul în adâncul convingerilor sale o dă problemelor în materie. Nu acel om politic va fi însemnat, care va inventa și va combina sisteme nouă, ci acel care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiunile preexistente ale poporului său”. [16]

Autor: Radu Mihai CRIȘAN


____________________

[1] Ziare.com, joi 31 decembrie 2009. http://www.ziare.com/actual/politica/12-31-2009/boc-in-2010-politicieniitrebuie-sa-faca-ce-trebuie-si-mai-putin-cele-place-984163

[2] Euractiv, 29 mai 2006. http://www.euractiv.ro/content/section%7CreadStory/stID_4/pT_sumare/pID_5340/Care-sunt-avantajele-economiceale-Romaniei-din-perspectiva-aderarii-la-UE.html.html

[3] Mihai Eminescu, E greu a afla…,Timpul, 27 noiembrie 1882, în Opere,vol. XIII, pag. 229

[4] Mihai Eminescu, Alexandria, povestea…Timpul, 30 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 155

[5] Mihai Eminescu, Influența austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., București, 1980, pag. 167

[6] Mihai Eminescu, Influența austriacă asupra românilor din Principate, Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, Ed. cit., București, 1980,pag. 167

[7] Mihai Eminescu, Alexandria, po ves -tea…, Timpul, 30 iulie 1882, în Opere,vol. XIII, pag. 155

[8] Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87

[9] Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87

[10] Mihai Eminescu, De ceea ce ne temem…, Timpul, 27 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 259

[11] Mihai Eminescu, Economiștii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239

[12] Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iași, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286

[13] Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93

[14] Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 92

[15] Mihai Eminescu, Ecuilibrul, Federațiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93

[16] Mihai Eminescu, Novele din popor de Ioan Slavici. Un volum de 456 pag[ini], București 1881, Editura Librăriile Socec et. comp, Timpul, 28 martie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 85

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s