român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Archive for Februarie, 2011

”Noua Dreaptă” este o grupare extremistă și criminală

Este îngrijorător faptul că pe teritoriul Republicii Moldova, nu că există, dar și activează și din ce în ce mai intens, o ”organizație” extremistă, iar instituțiile de stat abilitate nu fac nimic pentru a combate acest pericol pentru securitatea statului. ”Organizație” – fiindcă nici nu este înregistrată la Ministerul Justiției. Se crează impresia că statul este total dezinteresat în a controla activitatea grupărilor de acest gen. Ocolind-o, statul mai mult trezește niște întrebări:
1. Ministerul Justiției nu înregistrează ”Noua Dreaptă” fiindcă îi este frică de opinia publică?
2. Ministerul Justiției nu înregistrează ”Noua Dreaptă” fiindcă securitatea își are om în interior și nu-și face griji?
3.  Sau poate ”Noua Dreaptă” vine cu niște soluții străine istoriei, culturii, moralei poporului moldovenesc?
*Ar mai fi și alte întrebări, dar oficialii niciodată nu au avut curajul să afirme public că ND ar fi o grupare extremistă, criminală, cu înclinații fasciste și cu viziuni ultra-ortodoxe așa cum se vehiculează pe banda neoficială. Se tem oficialii de membrii ND, de vreo vendetta din partea acestor maniaci fanatici?
Reieșind din atitudinea aparent indiferentă față de această grupare periculoasă putem lesne deduce că opiniei publice îi sînt intenționat ascunse date despre membrii ei, pentru a nu provoca panică în societate:

Burcă Oleg. O persoană paranoică și extrem de violentă verbal. Numai și așteaptă o nouă zi în care să mai scrie un articol agresiv și intolerant la adresa minorităților etero-morale sau să mai încarce vreo imagine ofensatoare la adresa lor îmbibată cu morala lui de radical ortodox.

Bolocan Ștefan. O persoană extrem de stabilă. Este obsedat și totodată posedat de principiile și valorile tradiționaliste în așa măsură încât nici cei mai ultra-naționaliști nu îi fac față. Dacă va reuși să educe această calitate cancerogenă în simpatizanții acestei grupări, devine un pericol public.

Tcaci Ion. La fel posedă o stabilitate emoțională puternică. Pericol public. Are autoritate în fața camarazilor din grupare.

Racu Octavian. Posibil una din cele mai periculoase persoane din această grupare. Se bucură de o audiență mai largă, legături cu media națională și alte legături mai mult sau mai puțin extremiste din țară și dinafara ei. Poate deveni ideologul acestui instrument antinațional și antistatal numit ”Noua Dreaptă”.

Zestrea Ion. Autoritate periculoasă anume prin tăcerea sa. Niciodată nu știi la ce să te aștepți.

Jereghi Vitalie. Liderul acestui grup. Posedă o iscusință oratorică și un puternic dar de convingere. Este ascultat și urmat. Reprezintă un pericol public sporit.

Toți aceștia și alții care se identifică cu această grupare criminală, luați la un loc, reprezintă un mare pericol pentru securitatea statului. Prin ideologia lor naționalistă lovesc în statalitatea și democrația atât de greu implementată în acest nou stat, prin credința lor tradițional-creștină, utra-ortodoxă pun în pericol existența și extinderea cultelor noi aduse și menținute cu atâta efort și atâtea fonduri  din exterior, mai ales de la prietenii noștri din SUA, prin intoleranță și lipsă de consens, devin o forță mult prea dăunătoare societății moldovenești încă tinere care tinde spre morala și valorile milenare europene. Această tumoare naționalistă trebuie înlăturată, deoarece Europa nu se construiește pe bază de nații, ci prin buna înțelegere economică și politică – într-o familie nouă, un stat nou și orânduire nouă.

Pamflet.

P.S.: Am întrecut ProTV-ul la catalogare și etichetare echidistantă?


Moldovenii: de la ”Efectul Turmei” la ”Oaia Pierdută”

Așa numitei Basarabii, dar mai exact teritoriul dintre Prut și Nistru, în decursul ocupației URSS-iste i s-a înscris vârtos de tot conștiința turmei hristosului comunist. Și într-atât i-a intrat această lecție în cap, încât nici azi nu poate gândi de sine stătător. Basarabeanul, în 1989 a suferit un șoc din care nu poate să-și revină. El s-a deprins să aibă stăpân (p.s.: moldovenii care lucrează și azi la șantierele de construcție în Rusia, își numesc șeful – hozeaen – stăpânul). El fără stăpân nu poate. Undeva în subconștient are implantată ideea că e rob. Dar a robi, în principiu, nu este un lucru strașnic dacă să privim în istoria neamului evreu. Totul depinde doar de auto-raportarea robului la stăpân în lumea contemporană.

Odată cu destrămarea URSS, s-a desființat și robia colectivă în colhozuri și sovhozuri. Basarabeanul, dintr-odată s-a pomenit mult prea liber și fiindcă nu a mai avut un stăpân care să-i dea ukazuri (comenzi) a hotărât că-și va fi singur stăpân, dar întrucât nu a avut această vocație, aflându-se în dilemă a luat calea oii pierdute. O oaie care nu prea știe unde și cine a fost, de-a cui, ce vrea și unde unde s-o apuce. Timp de 20 de ani, necătând la reputația din trecut de om harnic, cu cinste și onoare, a fost o oaie călărită de toți berbecii din apropierea granițelor. Dar nu ar fi fost așa de strașnic de vorbit despre acest aspect, dacă n-ar fi rămas aceeași oaie și în prezent. Ne știind pe unde s-o apuce, ia toate căile posibile: Italia, Spania, Portugalia, Grecia, SUA, Rusia, etc. E adevărat că mai bine să te călărească berbecul străin unde nu te știe nimeni, decât să fii călărit chiar la tine acasă. Dar problema poate fi hotărâtă simplu de tot: să lucrezi asupra conștiinței.

Cineva compara modul de educare a copiilor moldovenilor și a copiilor evrei. Moldovenii încă de mici sunt alintați cu apelative de genul: boule, vaco, debilule, prostule, chiar de către părinții săi atunci când odraslele greșesc, în timp ce evreii îi alintă astfel: bravo!, poți mai mult!, o să reușești!, o să fii cel mai bun! etc. Cum vrem noi să ieșim din turme și cirezi dacă de mici ni se induce o conștiință de paracopitate?

Alt caz grăitor, real: copilul de 4-5 anișori merge cu mămica de mânuță prin oraș. Întrucât nu înțelege prea multe, dar îi este înteresantă lumea din jur, privește atent orice lucru straniu și o întreabă pe mămica: ”Mami, da ce e asta? Pentru ce? de ce? dar de ce? de ce? de ce? de ce?” Iar mămica cu drag îi răspunde de fiecare dată. Un aprig melancolic al timpurilor trecute vede acest dialog și i se adresează mamei: ”Ia uite câte întrebări! Da când i-aș trage niște palme la funduleț să nu mai întrebe atâta..!”. Sigur e mai ușor de bătut copilul, decât de-i creat o imagine cât de primitivă ar fi asupra lumii înconjurătoare. Dar așa nu ieșim din turmă.

Acei puțini care mai supraviețuiesc pe acest pământ micuț, numit înteresant ”Republica Moldova”, trebuie să se gândească bine asupra educației noilor generații… fiindcă… fenomenul ”oilor pierdute” va lua o cotă tot mai largă. Și e paradoxal… cât am fost asupriți – am fost uniți.

 


Nu-i trece cu vederea pe unii ca aceștia! (I)

Nu ignora un om ce stă întins la pământ, oricine ar fi și în orice stare ar fi (1)

De obicei, se întâmplă ca cei ce zac la pământ să fie beți, iar din aceștia cel mai des se întâmplă să fie boschetari. Dar atunci când vezi un boschetar, ca și atunci când acesta pare a fi un om cu casă, nu trebuie tratat cu indiferență. Și nu ți se cere să-l iei acasă, și nici să-l hrănești, că la sigur nu îi arde a mâncare atunci, nici bani nu-i trebuie… lui nimic nu-i trebuie din ce ai putea să împarți cu el, decât să te apropii, să vezi ce e cu el, să-l întrebi dacă îi trebuie ajutor, să vezi dacă are nevoie de ambulanță și să-i suni să vină (că e obligația lor să îi îngrijească și pe aceștia reieșind din faptul că plătești impozite) să-i acorde primul ajutorul cuvenit, sau poliția ca să-l ducă la ai săi (dacă îi are) sau la secție până-și revine, ca să nu i se întâmple ceva și viața să nu-i fie în primejdie. Și de sigur că, să stai cu el până vin cei pe care i-ai chemat. Nu-i greu. Nu te costă. Nu ai nimic de pierdut. Gândește-te că viața cuiva e în mâinile tale.

Unul din aceștia s-ar putea să fie cineva din familia ta. Și nu-i neapărat să fie la pământ din cauza băuturii, dar trecătorii tocmai la asta se vor gândi în primul rând și o să-l ignore. Nu fi ignorant. Unul ce o să îndrăznească să cheme ajutor pentru cel căzut, posibil că îi va salva și viața. Gândește-te că poate cineva îl salvează chiar pe tatăl tău, din simplul motiv că nu a fost indiferent, iar tatăl tău a suferit un mic atac de cord. Sau poate tu vei zace la pământ vreodată, dacă încă n-ai avut o asemenea experiență negativă. Cu siguranță ai vrea să fii ajutat, dar poate nu vei fi în stare să o spui.

Indiferența ucide.
Indiferența e ucidere.
Indiferența e sinucidere.
Indiferența e molipsitoare.
Indiferența e vicioasă.
Indiferența e lașă.
Indiferența e trădare.
Indiferența și la animale greu se întâlnește.


A cincea putere în stat – unica legitimă oricând

Un oarecare cineva a spus: să fie trei puteri în stat, despărțite dar în conlucrare – una legislativă, alta executivă și a treia judecătorească, care să reprezinte, să conducă și să judece poporul. Și așa au făcut. Apoi a spus: poporul să aleagă aceste puteri. Acel cineva a văzut că îi este bine și i-a dat nume de DEMOCRAȚIE.

Dar poporul a început să uite și atunci același cineva a zis: să fie încă o putere, care să fie un intermediar între cele trei puteri legitime și popor, pentru a ști și poporul despre puteri și puterile despre popor. Și așa au făcut. A văzut că îi este bine și i-a dat nume de MASS-MEDIA.

Și a fost pace: poporul da naștere puterilor, puterile dădeau naștere mass-mediei, mass-media dădea naștere noului popor, iar noul popor dădea naștere noii puteri, și așa în circuit perfect până azi.

Dar acel cineva nu era niciodată din popor, nu îl iubea, nu îl înțelegea și nici nu îl înteresa viața poporului. Având la îndemână cele patru puteri, a înrobit poporul zombându-l și acesta nu vedea lanțurile cu care era legat. Astfel cele trei puteri legitime au început să lucreze împotriva poporului fără a se crea consecințe negative celui ce a spus, fiindcă ciclul nu a fost invalidat de către popor și a continuat să se rotească.

Există o lege inactivă care nu se pune în aplicare până se crează condițiile necesare pentru a fi justificată: legea marțială. Legea marțială odată activă pune în inactivitate tot ce se numește DEMOCRAȚIE. Nu este o lege a poporului, ci una pentru și totodată împotriva poporului. Condițiile pentru activarea acestei legi pot fi cu ușurință create de către puterea legitimată de însuși poporul. Aceasta în cazul în care poporul vrea să iasă din circuitul perfect.

Dacă puterea legitimată de popor recunoaște în el o forță care i-ar putea deveni un pericol pentru ea, atunci și poporul prin forța sa este o putere. N-o să infirmăm că puterea trebuie să reflecte interesele poporului ce îi oferă legitimitatea,  astfel însăși noțiunea de putere își atribuie termenul de popor, greu de despărțit și ilogic să o faci. Dar odată ce puterea  nu mai reprezintă interesele poporului, chiar dacă  a fost aleasă legitim, devine nelegitimă și, deci, i se retrag drepturile de a mai reprezenta poporul. Poporul devine singura putere, singura legitimă și unica abilă să-și hotărască viitoare soartă în baza experienței socio-politice istorice, a legilor morale și/sau religioase.