român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Moldovenii: de la ”Efectul Turmei” la ”Oaia Pierdută”

Așa numitei Basarabii, dar mai exact teritoriul dintre Prut și Nistru, în decursul ocupației URSS-iste i s-a înscris vârtos de tot conștiința turmei hristosului comunist. Și într-atât i-a intrat această lecție în cap, încât nici azi nu poate gândi de sine stătător. Basarabeanul, în 1989 a suferit un șoc din care nu poate să-și revină. El s-a deprins să aibă stăpân (p.s.: moldovenii care lucrează și azi la șantierele de construcție în Rusia, își numesc șeful – hozeaen – stăpânul). El fără stăpân nu poate. Undeva în subconștient are implantată ideea că e rob. Dar a robi, în principiu, nu este un lucru strașnic dacă să privim în istoria neamului evreu. Totul depinde doar de auto-raportarea robului la stăpân în lumea contemporană.

Odată cu destrămarea URSS, s-a desființat și robia colectivă în colhozuri și sovhozuri. Basarabeanul, dintr-odată s-a pomenit mult prea liber și fiindcă nu a mai avut un stăpân care să-i dea ukazuri (comenzi) a hotărât că-și va fi singur stăpân, dar întrucât nu a avut această vocație, aflându-se în dilemă a luat calea oii pierdute. O oaie care nu prea știe unde și cine a fost, de-a cui, ce vrea și unde unde s-o apuce. Timp de 20 de ani, necătând la reputația din trecut de om harnic, cu cinste și onoare, a fost o oaie călărită de toți berbecii din apropierea granițelor. Dar nu ar fi fost așa de strașnic de vorbit despre acest aspect, dacă n-ar fi rămas aceeași oaie și în prezent. Ne știind pe unde s-o apuce, ia toate căile posibile: Italia, Spania, Portugalia, Grecia, SUA, Rusia, etc. E adevărat că mai bine să te călărească berbecul străin unde nu te știe nimeni, decât să fii călărit chiar la tine acasă. Dar problema poate fi hotărâtă simplu de tot: să lucrezi asupra conștiinței.

Cineva compara modul de educare a copiilor moldovenilor și a copiilor evrei. Moldovenii încă de mici sunt alintați cu apelative de genul: boule, vaco, debilule, prostule, chiar de către părinții săi atunci când odraslele greșesc, în timp ce evreii îi alintă astfel: bravo!, poți mai mult!, o să reușești!, o să fii cel mai bun! etc. Cum vrem noi să ieșim din turme și cirezi dacă de mici ni se induce o conștiință de paracopitate?

Alt caz grăitor, real: copilul de 4-5 anișori merge cu mămica de mânuță prin oraș. Întrucât nu înțelege prea multe, dar îi este înteresantă lumea din jur, privește atent orice lucru straniu și o întreabă pe mămica: ”Mami, da ce e asta? Pentru ce? de ce? dar de ce? de ce? de ce? de ce?” Iar mămica cu drag îi răspunde de fiecare dată. Un aprig melancolic al timpurilor trecute vede acest dialog și i se adresează mamei: ”Ia uite câte întrebări! Da când i-aș trage niște palme la funduleț să nu mai întrebe atâta..!”. Sigur e mai ușor de bătut copilul, decât de-i creat o imagine cât de primitivă ar fi asupra lumii înconjurătoare. Dar așa nu ieșim din turmă.

Acei puțini care mai supraviețuiesc pe acest pământ micuț, numit înteresant ”Republica Moldova”, trebuie să se gândească bine asupra educației noilor generații… fiindcă… fenomenul ”oilor pierdute” va lua o cotă tot mai largă. Și e paradoxal… cât am fost asupriți – am fost uniți.

 

Anunțuri

One response

  1. Pingback: Moldovenii: de la ”Efectul Turmei” la ”Oaia Pierdută” | Blog Noua Dreaptă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s