român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

economie

Cum să speli 67 milioane LEI într-o lună?!

Răspunsul e la frații noștri de peste Prut, care, și ei au fost fraieriți de 130 milioane lei (românești). Un recensământ ”foarte important” cu durata de o lună (15 martie – 15 aprilie), a sorbit din bugetul de stat 67 milioane de lei (moldovenești). Foarte importantă investiție a guvernului în contextul în care se află țara (mai ales) în ultimii doi ani de guvernare:
– satele semi-pustii,
– țăranii la limita existenței,
– prevalarea pârloagele (mai ales în municipiul Chișinău, nu fugiți prea departe, e destul să mergeți spre Vadul lui Vodă).

Ce numără guvernul? Șobolanii de prin ”gospodării”? Curnuții de prin pârloage? Mai bine ar ajuta țăranii cu combustibil și materiale pentru prelucrarea pământului. (Dar (mai mult…)

Anunțuri

Gaura din bugetul local și panourile publicitare

În municipiul Chișinău sînt câteva sute de panouri publicitare de toate dimensiunile. Banii câștigați pe găzduirea publicității sînt o mană cerească pentru acele câteva (le numări pe degetete) companii publicitare. Probabil că nu este altă afacere atât de profitabilă ca găzduirea publicității pe panouri.

Din nefericire pentru bugetul local, deci din nefericire pentru localnici, banii care ar putea să fie încasați și ulterior utilizați în proiecte locale, se duc în conturile companiilor publicitare private. Este o crimă legală. De ce administrația locală sau cea a statului scapă un prilej atât de bun de a face bani practic din nimic în folosul statului? De ce administrațiile, și legea în genere, permite existența unor companii publicitare în contextul crizei în care zacem? (mai mult…)


Nu-i trece cu vederea pe unii ca aceștia! (II)

Nu ignora un om ce stă cu mâna întinsă, oricine ar fi și în orice stare ar fi (2)

În țara noastră, unde până și bucățica de pământ care-ți stă sub picioare, două tălpi, e vândută străinilor de către ”patrioții” de la putere și principalele instituții de stat sînt privatizate și date pe bani de nimic ”creditorilor” și ”investitorilor” ”noștri”, e și ”normal” ca în capitală (Chișinău), oficial(!), să fie cca. 4000 de boschetari. Dar să lăsăm aceste nuanțe în discuția presei ”naționale” sau pentru alt articol.

Nu-i plăcut deloc să ieși din casă și deodată să dai cu ochii de un nevoiaș. Marea lor majoritate nici n-o să ți se adreseze în vreun fel, n-o să te roage și nici n-o să ceară ceva de la tine. Vor trece pe lângă tine, poate privindu-te, dar în tăcere. Viața pe străzi deja i-a călit de indiferența trecătorilor. Și de cele mai multe ori o să treci și tu indiferent, tăcut și chiar eschivându-te de cea mai simplă și scurtă privire. Dar nu putem fi așa. Să nu fim indiferenți.

În spațiile publice aglomerate, în fața bisericilor, a centrelor comerciale, parcuri, stații, subterane, gări, piețe, îi vedem zilnic cu mâna întinsă, tăcând ori cerând în glas, smeriți cu privirea la pământ ori făcând semnul crucii necontenit și cu ochii pe trecători, ori mergând din om în om cu copilul abia născut și îndrăzneț cerând în numele Domnului milostenie, iar dacă sînt evitați, te poți alege și cu injurii ori o privire rea… Nu contează cine sînt acești oameni, cum arată, ce zic, ce tac, ce arată, ce ascund, de datoria noastră e să nu-i trecem cu vederea.

Străinii tăcuți. Probabil acești (mai mult…)


Ne doare-n… troleibuze

E scandalos… obijduitor și… dezamăgitor.

Acum câteva săptămâni am putut urmări la știri problema Regiei Transport Electric Chișinău (RTEC). Aceastei întreprinderi i se pusese sub sechestru toate conturile din cauza datoriei de 15.000.000 lei față de compania ucraineană ”Electro-Plus”. Tot atunci RTEC avea datorii de 5.000.000 lei față de Union Fenosa și alte 5.000.000 lei față de angajații care nu și-au primit salariile în luna octombrie. Deci la acel moment, RTEC era datoare cu cca 25.000.000 lei, o întreprindere falimentară dar de mare importanță pentru stat. În consecință, Regia a scos din câteva rute taxatori pentru a-și mai strânge cureaua, înlocuindu-i cu tradiționalele compostoare. Cât de eficientă e și această măsură de economisere o știu doar cei de la RTEC.

Acum aflăm că Primăria mun.Chișinău hotărăște să cumpere 102 troleibuze noi din Belarus. Acest proiect ne va costa 13.700.000 Euro(!!!), din care 10.000.000 Euro credit de la BERD și BEI și 3.000.000 Euro grant de la Uniunea Europeană. Este salutabilă intenția de a reînnoi Parcul de Troleibuze, dar dragii mei(!), nu atunci când RTEC nu se descurcă cu datoriile față de cei 3000 de angajați ai săi. Din care surse se vor restitui cele 10.000.000 Euro dacă toate creditele luate de către stat nu sânt direcționați spre producție, ci spre consum? Cu care cap gândește dl.Primar Dorin Chirtoacă?

Această situație scandaloasă provoacă și alte întrebări:BERD și BEI au dat creditul și UE grantul doar în acest scop? Dacă da, constat, din păcate(!), că dl.Dorin Chirtoacă este un om foarte prost și nu doar în calitatea sa de Primar General… A lua o asemenea sumă în împrumut este o lipsă de responsabilitate și dacă vreți – o crimă împotriva statului, fiindcă această sumă va fi jupuiată de pe pielea plătitorilor de impozite.

Tot recent, Primăria a cumpărat 10 automobile Dacia Logan pentru Poliția Municipală în valoare de 1.000.000 lei. De sigur, fleac comparativ cu prețul troleibuzelor, dar se pune întrebarea: ARDE?

Constatăm cu rupere de suflet pentru această țară înrobită, că banii statului sînt administrați de o echipă de oameni impotenți și iresponsabili. Acești bani, împrumutați cu milioanele, vor trebui restituiți… oamenii rămân să poarte aceată greutate, deoarece puterea se mai schimbă… De aceea și se fac aceste împrumuturi nesăbuite fără pic de teamă și respect față de băștinașii care au mai rămas.

Se crează impresia că de la independență încoace, toate aceste acțiuni nesăbuite ale guvernărilor sînt cu scopul de a alunga românii băștinași din țară, impunânduli-se să trăiască o viață mult prea scumpă, aici, la ei acasă. Se crează impresia că terenul se pregătește pentru alți oameni… Anume căpeteniile acestui stat, începând cu ’89 poartă răspunderea directă și incontestabilă(!) pentru destrămarea acestui stat și deznaționalizarea lui. Unica greșeală mare a poporului este că tolerează acești parveniți, când pentru asemenea crime se cuvine a-i pune la zid pe toți: comuniști, liberali, democrați, socialiști sau alte dihanii și împușcați fără milă, dar cu dragoste… cu dragoste față de țară. Astea fiind spuse, mă-ntreb: de ce aș mai plăti impozite? Tu nu te-ai săturat să-ți dai banii benevol pe mâna acestor dobitoci?


A doua Epistolă către politicieni

*(Prima) Epistolă către politicieni o găsești AICI.

Fiindcă atât de mult ați urât lumea, că ați dat pe înșiși fiii voștri pe mâna morții, pentru ca oricine vede să fie cuprins de groază și să vi se supună… dar nu din dragoste, loialitate ori respect, ci de frică și din puțina lor credință și carte.

Cui slujiți și care sînt alegătorii voștri?
Pentru ce slujiți și în numele cui?
Cui mergeți să vă închinați peste hotare și înaintea cui răspundeți?
Aduceți-vă aminte în brațele cui ați crescut și în ce condiții! Aduceți-vă aminte de zilele în care în casă nu prea era ce mânca! Sau nu erau așa zile? Aduceți-vă aminte de gândurile sincere de copil care veneau spunând că ”în viitor voi face lumea mai frumoasă, voi fi mai bun”. Dar n-a fost așa de ușor de ocupat un loc la cârma statului și a trebuit să dansați pe muzica fiecărui impotent, cu gândul că nu a rămas mult și veți căpăta locurile mult dorite pentru a schimba situația. Dar dănțuind v-ați făcut impotenți și voi, pentru că așa cum nu-i cu putință să treci mergând pe apă de pe un mal al râului pe celălalt, așa și cu reeducarea din cercurile politicienești.

Cu cei cu care ați mâncat dintr-o farfurie acum o vreme, ați ajuns să vă mâncați gâtlejurile.
Cu cei cu care ați crescut și învățat din tinerețile voatre, acum vă călcați pe capete ca pe vipere.
Sânteți ipocriți… niște nenorociți. (mai mult…)


Pedeapsa Capitală, ca soluție de ieșire din criza economică și politică

Nu este o noutate: criza economică în care zace țara e rod al străduințelor funcționarilor publici și mai ales al guvernărilor începând cu declararea independenței, străduințe demne de cea mai aspră critică și pedeapsă. Criza economică e doar un factor care a generat criza politică. Înainte de toate e criza de onoare, de loialitate față de țară, criza de frică, inclusiv de Dumnezeu, și nu în ultimul rând, și chiar principalul factor dacă să mergem pe pași logici – criza de minte… criza de minte a întregului popor, fiindcă cei care mulg poporul au minte. Dar marea majoritate a românilor/moldovenilor din Moldova poate oarecum să-și justifice atitudinea tolerantă față de jefuirea ei motivând că neamul românesc din totdeauna a fost creștin, și deci, îngăduitor. Pe de o parte adevărat, pe de alta fals, ceea ce înseamnă FALS! Românii, până nu demult, și-au pedepsit asupritorii și s-au apărat vitejește de fiecare dată. Când era necesar zburau capete ca să nu mai poată cugeta la jupuierea poporului ori mâini ca să nu se întindă la buzunarele țăranilor.

Situația catastrofală în care ne-am pomenit, direct sau indirect, este o consecință a anulării acestei practici de răspundere în fața legii și a poporului. Pedeapsa Capitală trebuie întoarsă în justiție, dar strict limitată și aplicată doar funcționarilor de stat în cazul în care aceștia decid să-și umple buzunarele din contul impozitelor prea mari(!) pe care le plătim pentru întreținerea statului. De asemenea, aceeași răspundere o poartă și oficialii care împrumută nejustificat sume enorme de la alte state sau organizații internaționale, dar și atunci când sînt cheltuite sume nejustificat de umflate (exemplu recent: renumărarea voturilor care ne-a costat $1.000.000, pentru care se face vinovată întreaga clasă politică, unii direct, alții indirect) astfel punând o greutate suplimentară pe spinarea poporului, bani care, firește, au fost împrumutați. Poate n-ar fi o situație atât de gravă dacă banii împrumutați ar fi direcționați cel puțin(!) pentru producție care să acopere consumul intern parțial sau în totalitate. Principalul și unicul produs exportat este vinul, fructele și legumele, dar la un preț mizer, ca mai apoi să le vedem pe rafturile magazinelor din țară prelucrate și frumos ambalate la un preț înzecit. În aceste condiții, datoriile nu fac decât să crească, iar indicii calității vieții poporului intrând în pământ.

Pedeapsa Capitală ar fi soluția ideală pentru schimbarea acestor indicatori. Odată ce va fi valabilă exclusiv pentru funcționarii de stat, omul s-ar gândi de două ori înainte de a vrea să ocupe un loc de conducere de frică că ar putea fi învinuit de fraude pe de o parte, și a face jocul personajelor din umbră oricare ar fi ei, pe de altă parte. Deci îi va fi frică atât de răspunderea  în fața poporului, cât și de o colaborare cu careva structuri mafiote. Mai mult de-atât, execuția să fie publică pentru a stimula renașterea omului de onoare, a omului de cuvânt, a omului responsabil.

Pedeapsa cu moarte, pe departe măsură medievală, este aplicată și în ”inima democrației” – Statele Unite ale Americii, în 35 de state ale sale, și alte țări precum Japonia, China, Thailanda ș.a.

Repet, aplicarea acestei măsuri de pedeapsă să cuprindă doar persoanele ce dețin sau dețineau funcții de stat, găsiți vinovați de către instanțele judecătorești pentru fraudă și administrare iresponsabilă a banilor publici și a patrimoniului țării. Aici mai includem și pe cei care au îngăduit vinderea pământului persoanelor fără cetățenie sau pământ cedat în felul cazului Palanca, precum și privatizarea instituțiilor și întreprinderilor de stat.


Ce aș face cu 13 milioane?! (altă perspectivă)

Deși nimeni nu m-a rugat să-mi expun ai mei doi bani despre cum aș fi cheltuit eu acele 13 milioane lei prost și iresponsabil destinați renumărării voturilor de către aleșii noștri care așa și nu vor să înceapă să lucreze, o voi face pentru satisfacerea mea personală.

13.000.000 lei, nici mult nici puțin, în jurul la 1.000.000$ pot împușca dintr-un glonț mai mulți iepuri necesari societății.
Eu zic că așa o sumă este suficientă pentru a amenaja și utila un imobil de stat, unde ar putea să se desfășoare un șir de activități pentru o anumită pătură socială.

Imaginați-vă doar… În Chișinău sînt cca 3-4000 de boschetari… fără acoperiș, mai ales în această iarnă geroasă, fără o sursă stabilă de venit sau chiar în lipsa ei, fără o masă sănătoasă și un pat odihnitor. Cu această sumă aproape rotundă se poate utila un imobil cu instrumente necesare pentru asamblarea, repararea, vopsirea, etc. unor bunuri pentru satisfacerea nevoilor societății (sună pervers?!) sau chiar cu destinație profitabilă. Astfel, să zicem 50-100 din cele 3-4ooo de oameni nevoiași dar în stare de a munci, vor putea, pe de o parte să-și răscumpere grija pe care i-o poartă societatea oferindu-le această posibilitate de a munci în condiții omenești și conform normelor juridice, și pe de altă parte, să li se achite serviciile ca la angajații bugetari de rând.

Totodată să fie asigurați cu cămin, în sensul studențesc al cuvântului, unde să aibă condiții de trai decente. La prânz să li se ofere o masă sănătoasă gratuită. Aici putem adăuga și ore de instruire într-un domeniu îngust dar necesar. Evident, totul să fie sub un control strict pentru ca un asemenea proiect să aibă efect maxim pozitiv. Iată așa devenim nu doar o societate parazit, ci producem pentru consumul nostru intern. Așa pot fi salvați cei ce îngheață pe străzi și mor de foame și în beție, salvând totodată economia țării. Poate sună prea tare sau naiv, dar e totuși un pas înainte.

Decât să lăsăm să-și umple cineva buzunările cu banii publici, care sânt banii noștri, a tuturor celor ce plătim impozite, nu mai bine ne ajutăm și frații nevoiași și pe noi înșine? Voi ce ziceți?


Eminescu Economistul Politic al mileniului III (Partea 1)

…că veni vorba… cum ar fi un schimb de replici (reale) între prezent și trecut?
”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreaba si socoate”

@Prim-ministru al României:

„Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani și, cu siguranță, cel mai greu de după Revoluție. Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuși va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creștere economică și împreună, prin muncă, solidaritate, lege și eliminarea risipei și prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toți românii așteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate și la acea zi de mâine fără griji și cu multă speranță”.[1]

 

@Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România:

„Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei românești, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile românești, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piața Unică, o piață care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se așteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar va crește cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare. În acest sens, este vitală creșterea competitivității produselor românești. O piață mai mare va determina creșterea nivelului de producție și va conduce la crearea economiilor de scară. Implementarea legislației comunitare, investițiile de capital și creșterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creșterea productivității. Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă deja simțită, prin cadrul legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piața Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței. În condițiile îmbunătățirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la un management e ficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață”. [2]

 

@Mihai Eminescu (replică celor doi):

„Marii oameni ce se pretind reprezentanți ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naționale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceștia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza și mai mult, a slăbi în noi simțul de conservațiune națională și, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-și câștiga popularitate”. [3]

„Producțiunea națională nu se poate mănține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste”. [4]

„Copilul industriei naționale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbată a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze (mai mult…)