român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Posts tagged “1989

Ne doare-n… troleibuze

E scandalos… obijduitor și… dezamăgitor.

Acum câteva săptămâni am putut urmări la știri problema Regiei Transport Electric Chișinău (RTEC). Aceastei întreprinderi i se pusese sub sechestru toate conturile din cauza datoriei de 15.000.000 lei față de compania ucraineană ”Electro-Plus”. Tot atunci RTEC avea datorii de 5.000.000 lei față de Union Fenosa și alte 5.000.000 lei față de angajații care nu și-au primit salariile în luna octombrie. Deci la acel moment, RTEC era datoare cu cca 25.000.000 lei, o întreprindere falimentară dar de mare importanță pentru stat. În consecință, Regia a scos din câteva rute taxatori pentru a-și mai strânge cureaua, înlocuindu-i cu tradiționalele compostoare. Cât de eficientă e și această măsură de economisere o știu doar cei de la RTEC.

Acum aflăm că Primăria mun.Chișinău hotărăște să cumpere 102 troleibuze noi din Belarus. Acest proiect ne va costa 13.700.000 Euro(!!!), din care 10.000.000 Euro credit de la BERD și BEI și 3.000.000 Euro grant de la Uniunea Europeană. Este salutabilă intenția de a reînnoi Parcul de Troleibuze, dar dragii mei(!), nu atunci când RTEC nu se descurcă cu datoriile față de cei 3000 de angajați ai săi. Din care surse se vor restitui cele 10.000.000 Euro dacă toate creditele luate de către stat nu sânt direcționați spre producție, ci spre consum? Cu care cap gândește dl.Primar Dorin Chirtoacă?

Această situație scandaloasă provoacă și alte întrebări:BERD și BEI au dat creditul și UE grantul doar în acest scop? Dacă da, constat, din păcate(!), că dl.Dorin Chirtoacă este un om foarte prost și nu doar în calitatea sa de Primar General… A lua o asemenea sumă în împrumut este o lipsă de responsabilitate și dacă vreți – o crimă împotriva statului, fiindcă această sumă va fi jupuiată de pe pielea plătitorilor de impozite.

Tot recent, Primăria a cumpărat 10 automobile Dacia Logan pentru Poliția Municipală în valoare de 1.000.000 lei. De sigur, fleac comparativ cu prețul troleibuzelor, dar se pune întrebarea: ARDE?

Constatăm cu rupere de suflet pentru această țară înrobită, că banii statului sînt administrați de o echipă de oameni impotenți și iresponsabili. Acești bani, împrumutați cu milioanele, vor trebui restituiți… oamenii rămân să poarte aceată greutate, deoarece puterea se mai schimbă… De aceea și se fac aceste împrumuturi nesăbuite fără pic de teamă și respect față de băștinașii care au mai rămas.

Se crează impresia că de la independență încoace, toate aceste acțiuni nesăbuite ale guvernărilor sînt cu scopul de a alunga românii băștinași din țară, impunânduli-se să trăiască o viață mult prea scumpă, aici, la ei acasă. Se crează impresia că terenul se pregătește pentru alți oameni… Anume căpeteniile acestui stat, începând cu ’89 poartă răspunderea directă și incontestabilă(!) pentru destrămarea acestui stat și deznaționalizarea lui. Unica greșeală mare a poporului este că tolerează acești parveniți, când pentru asemenea crime se cuvine a-i pune la zid pe toți: comuniști, liberali, democrați, socialiști sau alte dihanii și împușcați fără milă, dar cu dragoste… cu dragoste față de țară. Astea fiind spuse, mă-ntreb: de ce aș mai plăti impozite? Tu nu te-ai săturat să-ți dai banii benevol pe mâna acestor dobitoci?

Anunțuri

‘89. Un bătrân necunoscut…

Ion Gavrilă Ogoranu

Conducător Grupul Carpatin Făgărășan

„În noaptea de 23 spre 24 decembrie ‘89, dintr-un tren venind din Ardeal, venea un bătrân necunoscut. A doua zi, acest bătrân necunoscut se afla în mulțimea care se bulucea la porțile televiziunii. A încercat să intre în televiziune pentru a încerca să spună și el ceva în studioul 4. N-a fost lăsat. A trimis atunci o scrisoare printr-un ofițer și la câtva timp după asta s-a întâlnit la porțile televiziunii cu crainicul George Marinescu, cel care, cu două zile mai înainte ceruse faimoasele scuze că televiziunea a mințit. Și a spus acest bătrân necunoscut crainicului George Marinescu cine este. ”Eu sânt, a zis el, Ion Gavrilă Ogoranu, cel care a condus timp de 17 ani un grup de rezistență armată în munții Făgăraș”. Iar crainicul George Marinescu a întrebat: ”Contra cui ați luptat acolo în munți?”. Și i-a recomandat să-i trimită o biografie, o mică biografie. Pe o foaie de caiet Ion Gavrilă Ogoranu și-a făcut o mică biografie după aceea, pe care printr-un sergent a trimis-o în interiorul televiziunii. Firește n-a primit nici un răspuns. Alții trebuiau să se perinde atunci prin studioul 4 al televiziunii cu banderole tricolore pe mâini.

Imaginați-vă vă rog dacă e posibil să spună cineva cuiva în Ungaria: ”Împotriva cui ați luptat domnilor în revoluția maghiară?”. Imaginați-vă vă rog dacă ar fi posibil să fie huliți, terfeliți luptătorii din Maché  în Franța, și să fie întrebați: ”Contra cui ați luptat dumneavoastră în Maché?”.Imaginați-vă vă rog dacă e posibil ca în Cehoslovacia să fie marginalizați, defăimați, cei care au făcut primăvara de la Praga. Absolut toți… toți… toți, pretutindeni, sânt mândri de faptul că anumiți compatrioți ai lor s-au ridicat împotriva regimurilor de ocupație. Numai noi de parcă sântem blestemați. Numai noi îi lăsăm pe străini să creadă că am fost un popor de lași, că nu ne-am ridicat împotriva colonizării sovietice mulți ani… mulți ani… și că am răbdat. Numai noi le permitem străinilor să vorbească despre pasivitatea românească și chiar ne grăbim noi înșine să glosăm la nesfârșit despre această pasivitate și despre răbdarea noastră mioritică, uitând că niște compatrioți de-ai noștri au contrazis de fapt filozofia resemnării din Miorița timp de 17 ani, repet, timp de 17 ani…”

Octavian Paler (Memorialul Durerii. Episodul 3)