român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Posts tagged “Rusia

Moldovenii: de la ”Efectul Turmei” la ”Oaia Pierdută”

Așa numitei Basarabii, dar mai exact teritoriul dintre Prut și Nistru, în decursul ocupației URSS-iste i s-a înscris vârtos de tot conștiința turmei hristosului comunist. Și într-atât i-a intrat această lecție în cap, încât nici azi nu poate gândi de sine stătător. Basarabeanul, în 1989 a suferit un șoc din care nu poate să-și revină. El s-a deprins să aibă stăpân (p.s.: moldovenii care lucrează și azi la șantierele de construcție în Rusia, își numesc șeful – hozeaen – stăpânul). El fără stăpân nu poate. Undeva în subconștient are implantată ideea că e rob. Dar a robi, în principiu, nu este un lucru strașnic dacă să privim în istoria neamului evreu. Totul depinde doar de auto-raportarea robului la stăpân în lumea contemporană.

Odată cu destrămarea URSS, s-a desființat și robia colectivă în colhozuri și sovhozuri. Basarabeanul, dintr-odată s-a pomenit mult prea liber și fiindcă nu a mai avut un stăpân care să-i dea ukazuri (comenzi) a hotărât că-și va fi singur stăpân, dar întrucât nu a avut această vocație, aflându-se în dilemă a luat calea oii pierdute. O oaie care nu prea știe unde și cine a fost, de-a cui, ce vrea și unde unde s-o apuce. Timp de 20 de ani, necătând la reputația din trecut de om harnic, cu cinste și onoare, a fost o oaie călărită de toți berbecii din apropierea granițelor. Dar nu ar fi fost așa de strașnic de vorbit despre acest aspect, dacă n-ar fi rămas aceeași oaie și în prezent. Ne știind pe unde s-o apuce, ia toate căile posibile: Italia, Spania, Portugalia, Grecia, SUA, Rusia, etc. E adevărat că mai bine să te călărească berbecul străin unde nu te știe nimeni, decât să fii călărit chiar la tine acasă. Dar problema poate fi hotărâtă simplu de tot: să lucrezi asupra conștiinței.

Cineva compara modul de educare a copiilor moldovenilor și a copiilor evrei. Moldovenii încă de mici sunt alintați cu apelative de genul: boule, vaco, debilule, prostule, chiar de către părinții săi atunci când odraslele greșesc, în timp ce evreii îi alintă astfel: bravo!, poți mai mult!, o să reușești!, o să fii cel mai bun! etc. Cum vrem noi să ieșim din turme și cirezi dacă de mici ni se induce o conștiință de paracopitate?

Alt caz grăitor, real: copilul de 4-5 anișori merge cu mămica de mânuță prin oraș. Întrucât nu înțelege prea multe, dar îi este înteresantă lumea din jur, privește atent orice lucru straniu și o întreabă pe mămica: ”Mami, da ce e asta? Pentru ce? de ce? dar de ce? de ce? de ce? de ce?” Iar mămica cu drag îi răspunde de fiecare dată. Un aprig melancolic al timpurilor trecute vede acest dialog și i se adresează mamei: ”Ia uite câte întrebări! Da când i-aș trage niște palme la funduleț să nu mai întrebe atâta..!”. Sigur e mai ușor de bătut copilul, decât de-i creat o imagine cât de primitivă ar fi asupra lumii înconjurătoare. Dar așa nu ieșim din turmă.

Acei puțini care mai supraviețuiesc pe acest pământ micuț, numit înteresant ”Republica Moldova”, trebuie să se gândească bine asupra educației noilor generații… fiindcă… fenomenul ”oilor pierdute” va lua o cotă tot mai largă. Și e paradoxal… cât am fost asupriți – am fost uniți.

 

Anunțuri

Eminescu Economistul Politic al mileniului III (Partea 1)

…că veni vorba… cum ar fi un schimb de replici (reale) între prezent și trecut?
”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreaba si socoate”

@Prim-ministru al României:

„Încheiem un an economic extrem de greu, poate cel mai greu din ultimii 60 de ani și, cu siguranță, cel mai greu de după Revoluție. Intrăm într-un an 2010 care, chiar dacă va fi încă dificil, totuși va fi mai bun decât 2009, pentru că vom avea creștere economică și împreună, prin muncă, solidaritate, lege și eliminarea risipei și prin munca politicienilor, sperăm să ducem România acolo unde toți românii așteaptă, unde să aibă acces la demnitate, prosperitate și la acea zi de mâine fără griji și cu multă speranță”.[1]

 

@Înalt oficial în Ministerul Integrării Europene din România:

„Aderarea României la Uniunea Europeană va avea un impact pozitiv asupra economiei românești, deschizând noi perspective de afaceri. Pentru companiile românești, aderarea la Uniunea Europeană va însemna, în primul rând, accesul pe Piața Unică, o piață care, după extinderea de la 1 mai 2004, a ajuns la peste 450 milioane consumatori. Odată cu extinderea, se așteaptă ca UE să devină cel mai mare exportator din lume, cu o cotă de aproximativ 20% din exportul mondial. Comerțul intra-comunitar și comunitar va crește cu cel puțin 9%, datorită înlăturării barierelor tarifare și non-tarifare. În acest sens, este vitală creșterea competitivității produselor românești. O piață mai mare va determina creșterea nivelului de producție și va conduce la crearea economiilor de scară. Implementarea legislației comunitare, investițiile de capital și creșterea cheltuielilor în sectorul cercetare-dezvoltare vor contribui semnificativ la creșterea productivității. Aderarea la Uniunea Europeană va aduce o îmbunătățire a mediului de afaceri românesc, îmbunătățire care a început să se facă deja simțită, prin cadrul legislativ mai stabil și practici de afaceri mai transparente. Au fost deja eliminate sau sunt în curs de eliminare barierele în calea liberei circulații a serviciilor și a mărfurilor. Cadrul legislativ comun furnizat de Piața Unică va crește eficiența generală a economiei românești prin îmbunătățirea alocării resurselor, creșterea gradului de specializare și încurajarea concurenței. În condițiile îmbunătățirii mediului de afaceri, România a început deja să devină o țintă atractivă pentru investițiile străine. La aceasta va contribui în continuare și statutul de economie de piață funcțională obținut de România(;). Atragerea unui volum mai mare de investiții străine va asigura rapid și direct accesul la un management e ficient, la tehnologii moderne și la noi segmente de piață”. [2]

 

@Mihai Eminescu (replică celor doi):

„Marii oameni ce se pretind reprezentanți ai poporului românesc întreg, cei ce pretind a personifica idealurile noastre naționale, lupta de emancipare ce ne absoarbe(;), aceștia nu au în vedere decât utopii cosmopolite, proprii a ne dezorganiza și mai mult, a slăbi în noi simțul de conservațiune națională și, dacă se servesc din când în când de ideile comune poporului românesc, o fac numai debitându-le ca pe o marfă, pentru a-și câștiga popularitate”. [3]

„Producțiunea națională nu se poate mănține, nici naște chiar, fără măsuri protecționiste”. [4]

„Copilul industriei naționale trebuie crescut întâi, ferit de lupta cu industria bărbată a străinătății și abia când se va împuternici și va ajunge egal în tărie, [î]l putem lăsa să concureze (mai mult…)