român mi-e vocația. (Petre Țuțea)

Posts tagged “SUA

Moldovenii: de la ”Efectul Turmei” la ”Oaia Pierdută”

Așa numitei Basarabii, dar mai exact teritoriul dintre Prut și Nistru, în decursul ocupației URSS-iste i s-a înscris vârtos de tot conștiința turmei hristosului comunist. Și într-atât i-a intrat această lecție în cap, încât nici azi nu poate gândi de sine stătător. Basarabeanul, în 1989 a suferit un șoc din care nu poate să-și revină. El s-a deprins să aibă stăpân (p.s.: moldovenii care lucrează și azi la șantierele de construcție în Rusia, își numesc șeful – hozeaen – stăpânul). El fără stăpân nu poate. Undeva în subconștient are implantată ideea că e rob. Dar a robi, în principiu, nu este un lucru strașnic dacă să privim în istoria neamului evreu. Totul depinde doar de auto-raportarea robului la stăpân în lumea contemporană.

Odată cu destrămarea URSS, s-a desființat și robia colectivă în colhozuri și sovhozuri. Basarabeanul, dintr-odată s-a pomenit mult prea liber și fiindcă nu a mai avut un stăpân care să-i dea ukazuri (comenzi) a hotărât că-și va fi singur stăpân, dar întrucât nu a avut această vocație, aflându-se în dilemă a luat calea oii pierdute. O oaie care nu prea știe unde și cine a fost, de-a cui, ce vrea și unde unde s-o apuce. Timp de 20 de ani, necătând la reputația din trecut de om harnic, cu cinste și onoare, a fost o oaie călărită de toți berbecii din apropierea granițelor. Dar nu ar fi fost așa de strașnic de vorbit despre acest aspect, dacă n-ar fi rămas aceeași oaie și în prezent. Ne știind pe unde s-o apuce, ia toate căile posibile: Italia, Spania, Portugalia, Grecia, SUA, Rusia, etc. E adevărat că mai bine să te călărească berbecul străin unde nu te știe nimeni, decât să fii călărit chiar la tine acasă. Dar problema poate fi hotărâtă simplu de tot: să lucrezi asupra conștiinței.

Cineva compara modul de educare a copiilor moldovenilor și a copiilor evrei. Moldovenii încă de mici sunt alintați cu apelative de genul: boule, vaco, debilule, prostule, chiar de către părinții săi atunci când odraslele greșesc, în timp ce evreii îi alintă astfel: bravo!, poți mai mult!, o să reușești!, o să fii cel mai bun! etc. Cum vrem noi să ieșim din turme și cirezi dacă de mici ni se induce o conștiință de paracopitate?

Alt caz grăitor, real: copilul de 4-5 anișori merge cu mămica de mânuță prin oraș. Întrucât nu înțelege prea multe, dar îi este înteresantă lumea din jur, privește atent orice lucru straniu și o întreabă pe mămica: ”Mami, da ce e asta? Pentru ce? de ce? dar de ce? de ce? de ce? de ce?” Iar mămica cu drag îi răspunde de fiecare dată. Un aprig melancolic al timpurilor trecute vede acest dialog și i se adresează mamei: ”Ia uite câte întrebări! Da când i-aș trage niște palme la funduleț să nu mai întrebe atâta..!”. Sigur e mai ușor de bătut copilul, decât de-i creat o imagine cât de primitivă ar fi asupra lumii înconjurătoare. Dar așa nu ieșim din turmă.

Acei puțini care mai supraviețuiesc pe acest pământ micuț, numit înteresant ”Republica Moldova”, trebuie să se gândească bine asupra educației noilor generații… fiindcă… fenomenul ”oilor pierdute” va lua o cotă tot mai largă. Și e paradoxal… cât am fost asupriți – am fost uniți.

 


Pedeapsa Capitală, ca soluție de ieșire din criza economică și politică

Nu este o noutate: criza economică în care zace țara e rod al străduințelor funcționarilor publici și mai ales al guvernărilor începând cu declararea independenței, străduințe demne de cea mai aspră critică și pedeapsă. Criza economică e doar un factor care a generat criza politică. Înainte de toate e criza de onoare, de loialitate față de țară, criza de frică, inclusiv de Dumnezeu, și nu în ultimul rând, și chiar principalul factor dacă să mergem pe pași logici – criza de minte… criza de minte a întregului popor, fiindcă cei care mulg poporul au minte. Dar marea majoritate a românilor/moldovenilor din Moldova poate oarecum să-și justifice atitudinea tolerantă față de jefuirea ei motivând că neamul românesc din totdeauna a fost creștin, și deci, îngăduitor. Pe de o parte adevărat, pe de alta fals, ceea ce înseamnă FALS! Românii, până nu demult, și-au pedepsit asupritorii și s-au apărat vitejește de fiecare dată. Când era necesar zburau capete ca să nu mai poată cugeta la jupuierea poporului ori mâini ca să nu se întindă la buzunarele țăranilor.

Situația catastrofală în care ne-am pomenit, direct sau indirect, este o consecință a anulării acestei practici de răspundere în fața legii și a poporului. Pedeapsa Capitală trebuie întoarsă în justiție, dar strict limitată și aplicată doar funcționarilor de stat în cazul în care aceștia decid să-și umple buzunarele din contul impozitelor prea mari(!) pe care le plătim pentru întreținerea statului. De asemenea, aceeași răspundere o poartă și oficialii care împrumută nejustificat sume enorme de la alte state sau organizații internaționale, dar și atunci când sînt cheltuite sume nejustificat de umflate (exemplu recent: renumărarea voturilor care ne-a costat $1.000.000, pentru care se face vinovată întreaga clasă politică, unii direct, alții indirect) astfel punând o greutate suplimentară pe spinarea poporului, bani care, firește, au fost împrumutați. Poate n-ar fi o situație atât de gravă dacă banii împrumutați ar fi direcționați cel puțin(!) pentru producție care să acopere consumul intern parțial sau în totalitate. Principalul și unicul produs exportat este vinul, fructele și legumele, dar la un preț mizer, ca mai apoi să le vedem pe rafturile magazinelor din țară prelucrate și frumos ambalate la un preț înzecit. În aceste condiții, datoriile nu fac decât să crească, iar indicii calității vieții poporului intrând în pământ.

Pedeapsa Capitală ar fi soluția ideală pentru schimbarea acestor indicatori. Odată ce va fi valabilă exclusiv pentru funcționarii de stat, omul s-ar gândi de două ori înainte de a vrea să ocupe un loc de conducere de frică că ar putea fi învinuit de fraude pe de o parte, și a face jocul personajelor din umbră oricare ar fi ei, pe de altă parte. Deci îi va fi frică atât de răspunderea  în fața poporului, cât și de o colaborare cu careva structuri mafiote. Mai mult de-atât, execuția să fie publică pentru a stimula renașterea omului de onoare, a omului de cuvânt, a omului responsabil.

Pedeapsa cu moarte, pe departe măsură medievală, este aplicată și în ”inima democrației” – Statele Unite ale Americii, în 35 de state ale sale, și alte țări precum Japonia, China, Thailanda ș.a.

Repet, aplicarea acestei măsuri de pedeapsă să cuprindă doar persoanele ce dețin sau dețineau funcții de stat, găsiți vinovați de către instanțele judecătorești pentru fraudă și administrare iresponsabilă a banilor publici și a patrimoniului țării. Aici mai includem și pe cei care au îngăduit vinderea pământului persoanelor fără cetățenie sau pământ cedat în felul cazului Palanca, precum și privatizarea instituțiilor și întreprinderilor de stat.